Spaghetti al dente
Lucram de cativa ani buni in radio si am fost invitata sa prezint un concurs de miss la ASE, in celebrul amfiteatru unde, pe vremurile ceausiste, se dadea-n spectacol mult vestita brigada a ASE-ului. Tempi pasatti! Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc…
Ploua infernal, ca-n poezia lui Nichita, o vreme deloc imbietoare, taxi ioc, seara… datele problemei, oricum le-as fi contabilizat, nu indicau in ruptul capului ca peste doar o ora aveam sa ma indragostesc la prima vedere
Intru. Ma vad cu Motu Pittis si ai lui de la Pasarea Colibri, ne imbratisem, schimbam amabilitati, fumam o tigare pe hol, ca studentii si intram intr-o sala de curs, cica pe post de cabina. Acolo, colegi de la alte posturi de radio, televiziuni, sponsori, lume buna si…EL. Statea cu spatele la noi si-si aranja cravata in oglinda. Era pus la sapte ace, hm, mereu a fost asa: pedant, atent cu propria persoana, un barbat ingrijit. S-a intors brusc si mi-a surprins privirea. A zambit
“Este cineva de la Radiodifuziune?”
Wow, ma indragostisem, pe foarte bune ca… Semana putin cu Richard Gere, putin mai mult
“Hello, nu esti de la postul public de radio?” imi sopteste strengareste Cioculet, Mircea Vintila
“Ba da”
Cioculet face prezentarile:
“Auziti, domnu’ in costum, domnisoara este de la radio, pe dansa o cautati, nu?”
Alo, receptie…Richard Gere catre mine:
“Pe dumneavoastra va caut? Atunci pe dumneavoastra! Sorin Pitis este numele meu si vom prezenta spectacolul impreuna. Sunt unul dintre sponsori”
“Ruda cu…?”
“Cu domnul Florian Pittis? Nu, nici vorba, eu sunt Pitis cu un T. Daca nu m-ai fi intrebat, te-as fi placut din prima”
“Cum asa? Ma imbrac si plec. Cu cine mai prezinti?”
“Tot cu tine, as alerga prin ploaie dupa tine si te-as intoarce din drum…domnisoara de la radio. Pentru ochii tai verzi fac orice. Chiar, cum o sa zicem acolo, pe scena, spectacol prezentat de Sorin Pitis cu un T si…”
Amutisem
“Hei! Si…”
“Aaaaaaaaa…si Madalina Munteanu cu un M?”
“Hahaha, esti nostima!”
Seara, dupa spectacol si dupa concursul de miss, presedintele juriului, importanta figura politica a vremii, dl Viorel Catarama, ne-a invitat pe toti la barul “Carioca”, de top pe la inceputul anilor’90. S-a dansat, a cantat Loredana, s-au perindat pe-acolo Ilie Nastase, Cornel Nistorescu- sotia de-atunci, Monica, era patroana clubului, fii si fiice de bani gata, diversi. Sorin cunostea pe toata lumea si toata lumea il cunostea pe el. Mi-era bine langa personajul asta simpatic, de viata, volubil, foarte viu
“Nu esti tu o frumusete, dar stii sa te faci placuta…stii sa porti o conversatie si apreciez spontaneitatea ta. Ne gandim la o colaborare ceva? Ma iei si pe mine la radio sa fac o emisiune?”
“Ce fel de?”
“Una cu tine!”
“Despre?”
“Despre noi doi. Vrei sa-ti spun cum va fi viata noastra? O sa te indragostesti de mine iremediabil, o sa fii fetita mea ascultatoare si o sa ma astepti cuminte acasa”
S-a asezat la pianul alb si a inceput sa cante: “Feelings/Nothing more than feelings/Trying to forget my/Feelings of love…”. Avea o voce misto, avea el de toate, asta am aflat in cei aproape doi ani petrecuti impreuna. Se nastea o poveste, a cata oare din viata mea, in noaptea aia ploioasa. Daca stau sa ma gandesc bine, mai toate povestile mele frumoase au inceput…pe vreme rea, tot asa s-au si terminat…
Am plecat acasa la el, am ramas acolo in noaptea aceea. Mi-a gatit si am stat in bucatarie pana spre patru dimineata. Bucataria avea sa fie dormitorul nostru. M-am indragostit instantaneu de bucataria lui Sorin dintr-un bloc din cartierul Baneasa. Nu cred ca vreodata ati intalnit un barbat atat de dedicat culinarelor. Stia de toate, inventa, punea suflet. Uite, de exemplu, Sorin m-a invatat cum sa fac cartofi pai fara sa-i ard. Ulei bine incins, ca la gogosi, cartofii aruncati acolo, nu-i mai intorci, nu-i mai necajesti cum spunea el, deasupra tigaii, o sita speciala si un prosop de hartie peste sita. Ies niste cartofi pai, hmmmmmmm, o minunatie
Ce mi-a gatit in seara aceea? hahaha, va e pofta de ceva bun? Spaghetti, oameni buni, dar unele speciale, cu fiori si gemete. Imi daduse un tricou de-al lui, prea mare pentru mine si un sort suficient de…scurt. El se lepadase de costum, era usor ciufulit, usor beat(dar nederanjant, ba chiar atatator) si…am trecut la treaba.
“Uite, scumpo, ai aici un kg de rosii. Fa un sos!”
“Pai, cum sa fac? Eu, acasa, nici paine nu tai” si am strambat din nas
“Iubito, nepriceputa mea draga, ia oala de colo, pui apa la fiert, o lasi sa dea in clocot, stingi focul, pui rosiile”
Eeeeeeeeeee, dragii babei, treaba draqului. Am invatat sa decojesc rosiile, in premiera. Apoi le-am tocat, sub atenta indrumare a lui Sorin, le-am pus la pritocit in putin ulei de masline, cu zahar, cu sare, piper si…busuioc
Le-am mancat spaghetele acelea pe nerasuflate, ca-n “Doamna si Vagabondul”. Doi pofticiosi si doi nesatui. Ne-am si iubit. Totul a inceput pe scaun, a continuat in hol, s-a finalizat in pat
Langa Sorin am aflat cum este viata de…familie. Aveam totul pe mana. Eram stapana absoluta acolo, in apartamentul nostru. Gateam din ce in ce mai bine, faceam piata impreuna, cantam impreuna, venea la radio sa ma ia si-si baga nasul in emisiunile mele, radeam impreuna, radeam mult, ne doream, ne ghiceam dorintele, gandeam la fel
A venit si un copil, dar…n-a ramas, nu si-ar fi avut rostul. S-ar fi intrevazut si o cerere in casatorie, dar ar fi stricat vraja
Daca ma intrebati cum s-a sfarsit, nu stiu sa va raspund, pentru ca…nu s-a terminat, n-a zis nici unul dintre noi “gata, pana aici”, dar fiecare a inteles ca nu mai mergea, ca nu se mai putea
Si atunci, intr-o zi, cand gatisem ostropel cu mamaliguta, el nu s-a mai intors. Mi-a telefonat, mi-a zis ca pleaca in Germania, la parinti, la fiica lui si la fosta sotie
“Lasa cheile la vecini, Madalina si, daca poti, iarta-ma! Mai mult nu si-ar fi avut rostul. Am sa te caut eu…”
L-am cautat eu, dupa 15 ani, rugandu-l sa sponsorizeze un eveniment. Am trimis pe mail o scrisoare de intentie si am semnat cu numele de dupa casatorie, Madalina ION. A doua zi, era la intrarea din G-ral Berthelot: grizonat, in costum, cu cravata, cu nitica burta, cu aceeasi figura bonoma
“Ce placere sa te aflu tot aici, dupa atata amar de vreme, o femeie fidela si constanta… Cu ce pot sa te ajut?”
“Cu niste spaghetti al dente. Sosul de rosii e usor de facut…Si eu ma bucur sa te revad!”
Ne-am imbratisat, am urcat in birou si i-am pus cd-ul cu Morris Albert: “Feelings/For all my life I feel it/I wish I’ve never met you girl/You’ll never come again…”
Posturi similare:
- Interviu CoRED pe Radio21.ro
- Spaghetti Hot Dog – Reteta culinara inedita: crenvursti strapunsi cu spaghetti
- Sa ne traiasca cei care au scris despre CoRED…adica despre mine
- Raceala sau gripa, nu stiu exact daca ma confrunt cu raceala sau gripa…
- Mesaje de Adio, Sms-uri cu Adio! – Mesaje si sms-uri de Despartire cu Adio!
{ 4 comments… read them below or add one }
daca se poate sama contacti
Daca se poate sa ne raspundeti la o intrebare….de ce sa va contactam?
Am fost prima lui iubire.
povestea e adevarata si frumoasa .Sfarsitul nu il consider adevarat insa in timp ar fi devenit foarte altfel .
Multumesc pentru frumoasa prezentare a unei povesti de dragosre
reale .Sper sa ramana o amintire frumoasa fapt pentru care iiti voi returna “Fellings-ul” dar si ” Nesun dorma” si tot ce a cantat vreodata Aurelian Andreescu !!!.
Cu dragoste si respect
EL
{ 1 trackback }