Singuri pe lume… singuri in fata propriului destin… Exista prietenie adevarata?!

by Elena on March 4, 2010

Singuri pe lume… singuri in fata propriului destin… Exista prietenie adevarata?!

Cat de trist pot sa sune aceste cuvinte, dar atat de adevarate pot sa fie… SINGURI PE ACEASTA LUME SUNTEM!!! Singuri in decizia finala si in fata propriului destin!!!

Indiferent daca spui ca ai prieteni adevarati, NIMENI nu poate intelege ce se intampla in sufletul tau! Orice mana intinsa nu va fi cu adevarat sincer intinsa… orice gest de ajutor nu va fi unul sincer… Recunoaste-ti asta in fata ta si pune in balanta asta… oare tu cand intinzi o mana o faci dandu-ti o parte din sufletul tau? … Poate asa simti pe moment, dar adevarul nu e asta… tu intinzi o mana doar daca simti ca esti cu o treapta mai sus fata de cel care iti intinde mana dupa ajutor.. De cate ori cand ai fost cazut sau cazuta ai intins o mana altuia, uitandu-te pe tine? Eu spun ca niciodata, caci atunci, cand te simti “jos” te gandesti numai si numai la tine… sau mult, mult prea putin la altii… astepti o mana sau un sfat sincer care sa te ajute sa te sprijini in bastonul vietii… DAR, ce te faci, cand trebui sa gasesti singur acest baston si orbecai in cautarea lui? … Cauti si tu un ajutor, nu material, unul de suflet… Ajutorul, DOAR singur consider eu ca ti-l poti da, caci esti stapanul propriului destin, nu?

Noi fiintele umane suntem prin definitie egoiste… da, am spus egoiste si acesta este adevarul… nu ajutam decat cand avem puterea de a ajuta… deci, exista prietenii adevarate?… da, exista, dar intre oamenii aflati pe aceeasi treapta… sau prietenii false, de conjunctura sau de moment… acestea din urma pot fi numite si prietenii trecatoare sau ocazionale, in niciun caz prietenii trainice… Ma intreb acum oare, ce inseamna prietenia adevarata?

Grea dezbatere mi-am ales… Astept ca cineva sa ma puna la colt…


Posturi similare:

Cautari recente:

{ 1 comment… read it below or add one }

Meneopol March 4, 2010 at 19:26

Chiar că ai plecat cu capul… De unde atîta tristeţe în tine, fratemeleu alb? Dacă ai fi puţin mai realist ai înţelege rostul unui prieten adevărat. Viaţa o duci singurel pe umeri, cu bune sau cu rele… cel mai nasol este însă atunci cînd… mori. Mi se pare cel mai trist lucru care ţi se poate întîmpla în viaţa asta de căcat, să mori singur! În rest… singur te naşti, singur te împingi de la spate să-i dai primul sărut, singur o iei peste bot de la prima gagică, singur te zbaţi pentru poziţia socială. Şi singur ajungi la sfărşit. Atunci însă e nevoie de prietenul de care vorbeşti, ăla curat, sincer, cuminte, aproape şi real. Iar acesta numai unul poate fi că numai unul te poate ţine de mînă într-un aşa moment.

Hai, dă cu apă rece pe tine şi lasă că trece! Mai e mult pînă de parte :)

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: