Pagină de gânduri personale – Despre bârfitori și bârfiți

Pagină de gânduri personale – Despre bârfitori și bârfiți

Nu mă pricep la politică. Sau la fotbal. Sau la existențele altora. Și nici nu-mi doresc. Dar mi-aș dori să mă pricep foarte bine la viața mea, să-mi încerc puterile doar cu ea. Să performez în autocunoaștere e dorința mea cea mai aprinsă, chiar dacă, pe măsură ce înaintez în procesul ăsta dificil mă ciocnesc de propriile mele erori comportamentale sau și mai grav, de greșelile, deseori de necorijat, de care abundă, până la urmă, orice viață de om, nu doar a mea.

Astăzi, dacă-mi permiteți, aș vrea să scriu o pagină mică despre bârfitori și bârfiți. Așa, ca un fel de analiză scurtă și rece. Fără emoție și fără emfază. O disecție corectă, dreaptă, fără să generalizez și fără anestezie. Sau vreți cu? Mai bine fără, credeți-mă, e mai onest, altfel riscăm ca bolnavul să nu simtă nimic și discursul e degeaba.

De cele mai multe ori, bârfa e percepută incorect, e tratată ca un element obligatoriu în socializare, ca un ingredient (neapărat picant!) al cunoașterii altora, pentru că, nu-i așa, e întotdeauna mai oportună decât cunoașterea proprie. E ca în povestea cu paiul din ochiul altuia, care-i mult mai comod de observat deși, în ochișorii noștri, poate, s-a proptit o ditai bârna.

Mereu am încercat, în mod echidistant și obiectiv, să compar bârfitorii cu bârfiții. Nu vreau să par superioară, că nu-s, așa că o să recunosc fără mândrie că am făcut parte și dintr-o categorie, și din cealaltă – din prima mai ales în vremurile când creierul meu era încă în faza de embrion, figurativ vorbind. Vă spun ceva nou dacă afirm că aproape întotdeauna, bietul bârfit e superior bârfitorilor săi? Exemplu: la un eveniment, cică monden, auzi mai mereu șușotelile domnișoarelor fără carieră, dar cu mașini de lux sub șezut: “fată, ai văzut-o pe cutăreasca?! Aia tu, de la emisiunea X. Ce proastă e, geeen! Vaai, dar e de-a dreptul penibilă geen, e varză!”. Sigur, “proasta” aia are o emisiune pentru care muncește, se dă dimineața jos din pat ca să-și câștige existența, o brumă de notorietate și ce-o mai vrea ea acolo, iar bârfitoarele au doar un posterior bine susținut, de cele mai multe ori de către vreun bărbat potent doar financiar sau de niște părinți cu portofele umflate bine, vrăjiți de odraslele lor și fiind, în afară de bani, cam singura lor creație. Sau: “ha ha ha, ce s-a îngrășat aia, uită-te la ea cum arată! Parcă-i un butoi, fată, eu m-aș sinucide geen, dacă aș arăta ca ea, geen!”. Mai contează cumva ca “aia” are o cicatrice în dreptul tiroidei sau că tocmai își alaptează pruncul nou-născut, ori că suferă de cine știe ce altă disfuncție glandulară?

Nu. Pentru bârfitori, indiferent de sexul lor, tot ceea ce contează e că s-a bifat încă o seară reușită pe altarul vieții lor ce curge fără nicio noimă, încă o victimă inocentă de însemnat pe un răboj ieftin, ascuns mizer (și tocmai de aceea foarte bine!), în poșeta neapărat scumpă și deja devenită banală. Poșete ca și bârfele lor, uniforme obligatorii, dar neapărat de lux, pentru țiitoarele milionarilor obosiți de pretențiile deșarte ale unor amante învățate să privească înspre o lume fără fond și fără substanță.

Oare când vom învăța că singurul model demn de urmat este bunătatea sufletească? Când vom zâmbi detașat și vom avea curajul de a spune bârfitorilor că da, bârfitul, de foarte multe ori se ridică la niște standarde imposibil de atins de către bârfitori și că lumea va fi mereu împărțită în învingători și perdanți? Și că perdanții nu sunt în niciun caz bârfiții, sigur, asta într-o lume în care valorile nu s-au răsturnat cu picioarele-n sus în primul pat cu saltea de euro. Când vom învăța că adevărul despre noi nu se ascunde nici sub veștminte bogate, nici în torpedoul încrustat cu cristale Swarovski? Și nici adevărul despre alții nu stă în numărul kilogramelor sau în puținătatea zerourilor din conturile bancare.

Adevărul despre noi e o treaptă care ar trebui urcată de fiecare, pentru propria evoluție. Niciun “model” social nu ar trebui să ne încetinească urcușul dificil către frumusețe, și mai ales către armonie interioară. Vorba aia, “prost să fii, dar să-ți revii!” (Va urma)

Carmen Voinea – Răducanu

foto: trombon.ro

3 comments for “Pagină de gânduri personale – Despre bârfitori și bârfiți

  1. H
    July 8, 2012 at 17:51

    Am si eu pe blogul meu un post legat de barfitori.
    Am vazut ca ai scris “indiferent de sexul lor”, dar vad ca te-ai axat doar pe felul de a fi al fetelor….

  2. marincas olivia
    February 3, 2016 at 09:34

    Un om echilibrat,matur din punct de vedere psihic si emoțional ,nu pune etichete,nu devalorizeaza,nu umilește, nu bârfește deoarece știe ca fiecare om acționează in acord cu cat stie si poate la un moment dat.Un om rational nu se erijeaza in judecatorul nimanui si nu răspunde la atacurile care provin fin frustrarile altora.
    Imi place mult articolul l am citit zambind…

  3. March 29, 2017 at 10:03

    Barfa n-o sa dispara niciodata !

Leave a Reply to Mhouse Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *