Ninge… dialog de iarna… ninge in sufletul lui George Bacovia

by Elena on February 8, 2010

Ninge… dialog de iarna… ninge in sufletul lui George Bacovia

Este iarna… si nu orice iarna… una cu adevarat iarna si asa cum nu am mai avut de mult… Pe multi dintre noi ne apasa, caci ne incurca planuri de lucru aceste nameti… dar pentru unii iarna troienita deschide cufarul melancoliei, al singuratatii si al dezvaluirii tristetii interioare… Ninge in sufletul lui George Bacovia…

Ninge, poezie de George Bacovia

“Cand iar incepe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins,
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergand, incet, si nins.

Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mahnit;
Sta rezemata-o fata
De stalpu-nzepezit.”

Din poeziile lui George Bacovia (1881 – 1957) rasuna parca doar melanconie si singuratate… intr-un altuat de adanca deprimare…. Tare trist si mari trairi interioare si chinuitoare trebuie sa-l fi incercat pe acest om…
Si inca o poezie, tot in spiritul iernii si tot de George Bacovia… si tot la fel de „gri” … si te lasam sa-ti spui si tu parerea despre ce sentimente iti provoaca poeziile acestea…

Dialog de iarna, de George Bacovia

“Fereastra e-o poema de plumb si de scantei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai tarziu de miezul noptii sunt orele trecute…
In haosul vietii nici noi nu ne-am gasit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
- Sa viu?
- Oh! mi-i frica…
- Vezi!
- Hai!
- Am venit;
- Unde?
- Langa tine;
- Plang…
- Plang…
- Taci…
- Hai…
- Hai;
- In infinit…
- In infinit;
- Canta…
- Vis;
- Da…
- Nu.
- Nu…
- Minus;
- Minus…
- Plus;
- Plus…
- Armonie.
- Armonie…
- Cand?
- Cand…
- Poate;
- Poate…
- Of!

Fereastra e-o poema de plumb, si de scantei.
O zi de promoroaca in camera patrunde…
Sirenele de munca vibreaza, plangator;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
- Unde… Unde?!”


Posturi similare:

Cautari recente:

{ 1 comment… read it below or add one }

vasiliu leonard February 8, 2010 at 13:26

vreau sa castig si eu cum sa ffc sa castig oline

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: