Lara, copilul meu înfiat cu dragoste

by CARMEN on February 11, 2012

Lara, copilul meu înfiat cu dragoste

V-am spus că de 5 zile am adoptat un câinuț de pe stradă? E o fetiță, un pui de 6 săptămâni și acum poartă numele Lara. Soțul meu a găsit-o dârdâind, jumătate congelată, pe cimentul plin de gheață din fața unei policlinici. Avea blănița udă pe partea stângă, și de la ger devenise un mare țurțure, blănița se transformase într-o hăinuță groasă de gheață. Mama ei nu era acolo, poate era plecată dupa hrană, nu știm. Ori poate n-avea? Dar cățelușa abia se mișca și-a venit direct la soțul meu. Poate îl ruga sa o ia de-acolo, să o încălzească?
Soțul meu a venit într-o fugă acasă, m-a întrebat dacă o vreau (cum să zici nu???), a luat o pătură, o sacoșă mare și s-a întors după ea, apoi s-a oprit cu animăluțul înfofolit astfel, direct la medicul veterinar.
Doctorul i-a făcut un vaccin, i-a dat medicamente pentru deparazitare, i-a făcut carnet de sănătate – atunci ne-a spus că are aproximativ 6 săptămâni – și a văzut că pernuțele de la lăbuțe începuseră să-i degere. I-a spus soțului meu că i-a salvat viața bietului suflet nevinovat, mai ales ca vremea rea abia era la început, urma să vină viscolul năprasnic și urgia celor -15, – 20 de grade, puiul n-ar fi rezistat, era deja foarte slăbit.
Acasă, ce să vă mai spun? Botez (am ales Lara, soțul a propus), baie, papa bun pentru juniori, vitamine, căldură, păturică și pernuță trecute pe numele ei.
Când am încercat a doua zi să o scoatem afară, se opintea din toate puterile să nu iasă, cred că se gândea că o alungăm. Nici acum nu iese din casă cu plăcere, nu suportă să atingă zăpadă, își ridică lăbuțele pe rând când pășește și tremură până înțelege că mergem înapoi la căldură, acasă.
Între timp i-am luat o grămadă de jucării – preferatul ei este puiul care țipă – am dotat-o cu scutece, cu acele covorașe pentru pipilică, papucei și oase din piele de vită pentru ros, șampon anti-purici și anti- căpușe, frontline și ham roz (evident!).
Tânăra Lara a devenit șeful casei, ea dictează totul. E jucăușă si foarte inteligentă, mănâncă de rupe – e un metis de rotweiller, cică la maturitate se face de vreo 30-40 de kg! Are o forță incredibilă, ridică niște chestii foarte grele cu boticul si fuge cu ele.
Soțul meu mă sună de la servici de 20 de ori pe zi să mă întrebe ce face, e disperat după ea, se gândește numai la ea și vorbește numai despre ea. Iar ea e leșinată după el, numai cu el stă, îl adoră, orice aș face eu contează mai puțin. El e zeul ei, stăpânul suprem.
Lara e un animal superb, și-a revenit imediat, este un bebe în creștere și ne-a umplut casa de bucurie.
De exemplu, astazi, împreună cu nepotul nostru Ștefan, Lara și cu soțul meu au întors casa pe dos.
Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! Nu e ușor, dar merită!


Carmen Voinea-Răducanu


Posturi similare:

Cautari recente:

{ 2 comments… read them below or add one }

Elena February 11, 2012 at 22:31

Un gest foarte frumos!!!! Sa fie sanatoasa, e un deliciu! :)

Reply

Carmen February 11, 2012 at 23:04

Multumim, multumim! Dar Lara merita multumirile noastre, ne-a umplut casa de veselie si dragoste!:)

Reply

Leave a Comment

Previous post:

Next post: