La un blog pe zi avem “Cronica unei vieti. Banale”
Ok, numele meu este Ionut Seliman, si bloguiesc de relativ putina vreme, preferind sa stau la inceput in umbra, pentru documentare, cum s-ar zice. Am vazut lumina zilei in maternitatea din Brasov intr-un ianuarie plin de zapada al noului an, pe atunci ‘85. Da, sunt decretel si sunt mindru de asta. Sunt produsul dragostei dintre mama si tata, doi moldoveni care venisera in Brasov, precum pleaca acum rominii in Spania sau Italia. Tata avea experienta Bucurestiului, dar munca si regimul comunist i-au purtat pasii spre Brasov, unde avea s-o cunoasca pe mama, o tinara speranta, vinzatoare la Aprozar, raionul Legume-Fructe.
Ok, sa trecem peste aceste detalii. Ideea este ca parintii mei, desi ignoranti cum i-ar cataloga astazi ‘telectualii anagramati cu facultati facute la privat, au sadit in mine acel bun simt al omului simplu, modest, acel bun simt veriga lipsa in societatea noastra azi, de nenumarate ori. Am crescut in fata blocului, in cel mai nou (imi place sa cred) cartier al Brasovului, celebrul deja, Racadau, cartierul ursilor gunoieri pe Discovery. Copilarie in padure, ierni pline de zapada, veri calde (pentru Brasov). Pina in scoala, eram chemat Ionutel. Ion era alt pusti mai mare decit mine cu vreo doua primaveri, si asa se facea distinctia.
Eu Ionutel, el Ion. Acum cred ca e insurat, dar nu despre el vreau sa vorbesc. In scoala mi se spune pentru prima data Seli. si de atunci Seli
am ramas pentru toata lumea. Ai mei imi spun Ionut, cu accent pe o. Dora, imi spune Seliman, cu accent pe a. Mi se pare sexy cind ma striga asa, parca o iubesc din ce in ce mai tare atunci cind ma striga. Ionutu, mi se spune prima data cind o cunosc pe soacra-mea. Ionutu devine si numele blogului meu. si e pentru prima data cind imi place cum suna Ionut. Pina atunci, mi se parea ca suna copilaresc, mi se parea ca toata viata voi fi un
adult cu nume de copil. Vezi Ionut Dolanescu..dar asta tine de alta discutie. Cind am trecut in clasa a VII-a am inceput sa am joburi de vara. Ca ajutor de zugrav, in general. Se cistiga bine, iar ai mei erau bucurosi ca incepeam sa invat sa pretuiesc valoarea banilor munciti. La 20 de ani neimpliniti ma angajam pentru prima oara in viata mea. Unde? Debut fulminant, de care ai mei vor fi mereu mindri. Fiul de taran urbanizat ceauseste, se angaja in 2004 la Primaria Municipiului Brasov. Dupa 3 ani petrecuti acolo, se transfera la alta institutie, tot in domeniul administratiei publice. Pasamite, erea avansat, cum s-ar zice. Tinerii ar trebui sa caute sa se angajeze in administratie. Asta era feedback-ul primit de la oamenii care intrau in contact cu mine. “Numai voi puteti schimba mentalitatea birocratica, de ghiseu a functionarimii de azi!”. imi place sa cred ca asa e.
Mai multe pe blogul meu, daca v-am facut curiosi.
Daca vrei sa apara si blogul tau la sectiunea “Un blog pe zi” atunci citeste aici.
Posturi similare:
- Tatuaje gresite – Poze cu tatuaje scrise incorect
- Cuvinte cu chip de adevar la un blog pe zi
- Vacanta in Iordania 2011 – Loc de vacanta sau nu?
- Prima zi de scoala – 14 septembrie 2009
- Camp rock – this is me, versuri in limba romana Camp Rock -This is me
