Despre vise – Ce nu se știe despre vise

foto: e-psiho.ro

Ce nu se știe despre vise

Visele la modul propriu, nu figurativ, nu sunt strict o componentă a vieții omului, posesorii de animale de companie, în special câini și pisici, pot confirma cu certitudine că și animalele visează! Visele există independent de voința noastră, după anumite tipare: omul este incapabil să fugă, să riposteze, visele pot fi haotice, aleatorii, premonitorii, euforice sau absolut terifiante și îngrozitoare. Unele au explicație în urma unor experiențe trăite în timpul zilei, indiferent că sunt marcante ori nu, altora ne este imposibil să le identificăm ca sursă ori să le asociem cu simbolistica cunoscută nouă. Stiința interpretării onirice al cărei părinte este celebrul medic Sigmund Freud, oferă, în unele situații, lămuriri satisfăcătoare. Alteori, pentru cei ce n-au auzit de doctor Freud, orice babă sau vecină din cartier explică rudimentar semnificația visului de peste noapte. Totuși, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor m-a făcut să vă vorbesc despre acest subiect, ci pentru că am visat astă noapte, colorat, că nu pot să scap de scaieții înfipți năprasnic în fustele mele și că mă urmăresc niște dulăi să mi-o ia pa Lara. Glumesc, desigur.

Stiați că și orbii visează? Cei care au fost privați de lumina ochilor după ce au văzut cândva, au imagini în visele lor. Iar cei care s-au născut fără darul vederii sunt lipsiți de această dimensiune vizuală a visului, dar se bucură de reprezentari onirice care beneficiază de celelalte simțuri: auz, miros, gust, atingere și emoție.

Uităm 90% din ceea ce visăm, se pare. La mai puțin de cinci minute după ce ne trezim, jumătate din ce am visat s-a pierdut. După zece minute, 90% din amintirea visului a dispărut. Se pare că foarte mulți poeți și scriitori s-au inspirat din visele pe care le-au avut, Cel care a scris povestea Doctorului Jeckyll și a domnului Hyde sau poetul Samuel Taylor Coleridge cu al lui poem faimos, Kublai Khan. Și nu numai ei!

Visele previn psihozele, s-a scris într-un studiu asupra somnului. Subiecții care erau treziți la începutul fiecărui vis, dar li se permiteau, totuși, opt ore de somn, au avut cu toții dificultăți de concentrare, iritabilitate, halucinații și semne de psihoză, după numai trei zile de asemenea tratament. Atunci când, în sfârșit, li s-a permis un somn continuu și neîntrerupt, cu vise, creierele subiecților au recuperat timpul pierdut ridicând mult procentul de somn. Adică, au visat mult mai mult, pentru a ajuta organismul la refacerea cerebrală.

Toți oamenii visează (exceptând cazurile de tulburare psihologică gravă ), însă bărbații și femeile visează diferit și au reacții fizice distincte. Bărbatii tind să viseze mai mult despre alți bărbați, în timp ce femeile visează în mod egal despre femei și bărbați. Mai mult, atât bărbații, cât și femeile experimentează reacții fizice în timp ce visează, indiferent dacă visele au ori nu o tentă sexuală explicită.

Nu toată lumea visează în culori, adică nu mai puțin de 12% dintre văzători visează exclusiv în alb și negru. Restul visează colorat. De asemenea, oamenii tind să aibă teme comune în visele lor, situații relaționate cu școala sau serviciul, ori urmăriri, alergare îngreunată și pe loc, experiențe sexuale, eșecuri, întârzieri, decesul cuiva drag, dinți căzuți, zbor, picarea unui examen, un accident de mașină etc. Nu se știe încă ce impact are asupra creierului visul colorat sau alb-negru.

Visăm doar lucruri pe care le cunoaștem, chiar dacă, adesea par a fi populate de străini care interpretează anumite roluri, bine definite, dar care, deși poate e greu de crezut, nu sunt invenții ale minții noastre – acele fețe omenești sunt figuri reale ale unor oameni adevărați, pe care i-am întâlnit cândva, dar pe care este posibil să nu le mai recunoaștem și de care nu ne mai amintim. Asasinul sângeros din cel mai urât coșmar al nostru poate fi bărbatul absolut decent care a pus în sacoșa mamei un kilogram de ceapă, într-o zi când noi eram copii și-am fost cu ea la piață. Cu toții am văzut sute de mii de oameni în viața noastră, așadar există o magazie nesfârșită de figuri umane pe care creierele noastre să le utilizeze în timp ce visăm.
Dependenții care au renunțat la vicii au vise mult mai realiste. De exemplu, cei care au fost alcoolici și s-au lăsat de acest viciu, experimentează, se pare, vise mult mai vii decât ar avea în mod normal. Ei se surprind în vis bând și asta le induce o stare cumplită de vinovăție că s-au apucat din nou de băut. Asta pentru că le scade nivelul de alcool din sânge, se pare. Aparitția acestor vise era direct legată de durata abstinenței și au fost încadrate ca fiind mai vii decât cele obișnuite.

Visele nu sunt despre ceea ce par a fi. Doctorul Freud și-a bazat interpretările sale psihanaliste ale visului pe un limbaj cifrat, încărcat de simboluri. Mintea noastră compară visul cu ceva similar. Practic, aici intervine acea “interpretare a viselor”, care asociază scenarii ca pierderea dinților cu decesul cuiva apropiat, scăldatul în ape murdare cu o boală ce se apropie, ori prezența unor animale cu niste dușmani din viata reală.

Stimulii externi ne invadează visele. Un exemplu asemănător este acela al situației când ne este sete, frig sau avem o altă nevoie fiziologică în realitate, iar mintea noastră încorporează această nevoie în vis. Și visăm că ne scăpăm pe noi atât de mult, că până la urmă ne trezim și mergem la toaletă, de exemplu, Sau că ne este foame și până la urmă ne trezim și chiar mâncăm sau ne este sete în vis și-atunci ne trezim să bem apă.

În timpul somnului și al viselor, corpul uman este paralizat, fie că ne vine sau nu să credem. Probabil pentru a se preveni mișcarea lor în concordanță cu ceea ce visăm. Potrivit specialiștilor, glandele secretă un hormon care ajută la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, și în cele din urmă, apare paralizia temporară a corpului. De asemenea, atunci când sforăim, nu visăm. Iar copiii mici nu visează despre ei înșiși până la vârsta de 3 ani. De la aceeași vârstă, micuții au în mod normal mai multe coșmaruri decât adulții, asta până în jurul vârstei de 7-8 ani.

Acestea fiind spuse, vă doresc somn ușor și vise cât mai plăcute!

Carmen Voinea-Răducanu

2 comments for “Despre vise – Ce nu se știe despre vise

  1. March 18, 2012 at 08:52

    articolul asta e ca o povestioara, merge de citit copiilor inainte de somn :)

  2. January 26, 2017 at 09:10

    Nu prea cred in vise ,dar unele lucruri sunt adevarate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *