Crimele pasionale nu sunt născute din dragoste!

Crimele pasionale, pentru mine, sunt un fel de scuze pentru violențele cele mai cumplite pe care o ființă omenească le poate comite asupra unor alte ființe.
E ca și cum am legitima unui om sau neom dreptul de proprietate asupra unei alte ființe.
“A ucide din dragoste” este egal cu “crima pasională”.
Eu nu înțeleg. Cum e cu putință să ucizi din iubire? Nu există așa ceva!
Eu nu sunt de acord cu ideea generală că ceea ce îi împinge pe acești monștri la crimă poate fi dragostea. Poate fi orgoliul, asta da, din păcate. Dar nu iubirea. Poate fi o demență, o pierdere de luciditate, o răutate diavolească, o nepăsare față de viața altuia, o cruzime fără limite, o patimă, un viciu, o boală. Dar dragostea?
De ce confundăm pasiunea cu dragostea? Pasiunea nu e dragoste, oameni buni! Nici iubirea pasională, pentru mine, nu are legătură cu adevărata iubire. Este doar o rătăcire, o întunecare a minții și a inimii.
Pentru mine, dragostea este aceea descrisă cel mai frumos pe acest pământ de Biblie. Pentru tot ce ne spune și pentru că ne învață că dragostea este mai presus până și de credință.
Așadar, asta este dragostea în care eu cred.

1 Corinteni 13
1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest “in parte” se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

foto: bogdan-pop.blogspot.com

Carmen Voinea-Răducanu