Craiasa Zapezii
M-am trezit azi, amortita dupa un somn survenit tarziu si am avut imboldul acela din copilarie, de a fugi la geam, sa vad daca a venit iarna. Da, ningea! Ninge orizontal, adica e si putin viscol, iar eu, fata arsa de soare si indragostita de mare, am inceput sa iubesc iarna.
S-a anuntat cod galben. Deci mai am timp sa ma cred Craiasa Zapezii. Cand eram mica, asa imi inchipuiam. Imi luam o nuielusa subtire, pe post de bagheta magica, ieseam pe strada si imi imaginam ca pun eu pe umerii pamantului mantia de zapada.
Poate credeti ca am fost un copil ciudat. Aveti dreptate. Am fost. Si am ramas un matur ciudat, imposibil de induplecat sau de intors de la convingerile sale. Cele mai puternice convingeri ale mele au ramas cele artistice. Si apoi si cele sentimentale. Nu abdic de la ele, drept pentru care ma razboiesc deseori cu cei de la care astept comunicare adevarata, ca de la egal la egal.
Ninge orizontal. Imi place iarna si le-as impune si altora sa le placa, la fel cum faci cultura cu forta. In loc sa isi piarda vremea in iubiri sterile, in gelozii si in posesivitate, mai bine ar iubi zapada. Ea nu ii tradeaza, dar nici nu va fi numai a lor, pentru ca asta e cred definitia iubirii. A fi cu cineva pentru motive comune, nu pentru a-i apartine. Si nici pentru a plati in doi intretinerea. V-am avertizat ca sunt ciudata. Haideti sa discutam de iubire versus posesivitate.
Ne simtim sufletul cuprins de inaltatoare sentimente si, in acelasi timp, un imbold irezistibil ca salasuieste in noi de cand suntem mici, ne face sa-nsfacam cu mainile noastre obiectul care ne fascineaza. Sa fie numai al nostru ! Ca e floare, o papusa sau o masinuta, sau, mai tarziu o iubita sau un iubit, pornirea de a poseda se catara ca o iedera pe sentimentele cele mai curate. E atat de firesc, atat de uman, incat nici nu ne dam seama ca sunt doua lucruri diferite. In timp ce iubirea ne face sa daruim, sa ocrotim, sa speram cu inimile cuprinse de bucurie, egoismul posesiei ne face sa fim gelosi, banuitori, sa suferim si sa ne temem ca vom pierde ceea ce consideram „al nostru”.
Nu cred ca exista om in care sa nu se impleteasca strans cele doua fete ale monedei. Insusi magicul „Te iubesc!” contine in el, odata cu ofranda iubirii, si intrebarea, plina de tematoare speranta: „Dar tu?”. Insa „a iubi” este doar jumatate, caci ce valoare ar avea iubirea daca ai iubi, spre exemplu, toate femeile frumoase pe care le-ai intalni ? Degeaba iubesti si esti iubit daca nu este in mod exclusiv! Evidenta acestei afirmatii ne dezvaluie cat de posesivi suntem programati sa fim; chiar si, sau mai ales, in cele mai sublime momente ale vietii noastre. Totul se spulbera-ntr-o clipa daca se naste o banuiala. Visul devine cosmarul cel mai negru sub taisul nemilos al unei tentatii. Inocenta este foarte fragila sub presiunea posesiei. Cadem in disperare, cu toate ca sufletul ne e cuprins de iubire, daca posesia nu ne este confirmata.
Ninge orizontal.
Cui ii mai place iarna dupa dizertatia mea?
Articol de Nicoleta Balaci – Radio3Net – Florian Pittis
Posturi similare:
- Andreea Spataru si Sorin au pozat pentru revista Confidential
- I love you … I love myself!– Desire – Buddha Bar
- Peisaje de iarna frumoase – Poze cu peisaje de iarna superbe – Wallpapere cu peisaje de iarna
- Site de recrutare online
- Ninge… dialog de iarna… ninge in sufletul lui George Bacovia
Cautari recente:
- poze cu craiasa zapezii
- poze craiasa zapezii
- imagini craiasa zapezii
- imagini cu craiasa zapezii
- craiasa zapezii poze
- dialog cu craiasa zapezii
- craiasa zapezii dialog
- un dialog cu craiasa zapezii
- poze cu scene din craiasa zapezii
- craiasa zapezi dialog
